Am petrecut ultimele luni cu nasul in AI Act pentru clientii mei cu site-uri de news si nu numai, si am ajuns la o concluzie care o sa sune ciudat venind de la cineva care lucreaza in SEO: cea mai importanta discutie despre continutul AI din 2026 nu e despre Google. E despre lege.
Cuprins
Pe 2 august 2026 devin aplicabile obligatiile de transparenta din Articolul 50 al AI Act — Regulamentul UE 2024/1689, direct aplicabil in Romania, fara sa mai astepte vreo lege de la Bucuresti. Pe scurt: continutul generat sau manipulat cu AI capata obligatii de etichetare. Iar amenzile merg, conform Articolului 99 din acelasi regulament, pana la 15 milioane EUR sau 3% din cifra de afaceri globala. Nu e genul de detaliu pe care sa-l lasi „la legal” si sa-ti vezi de calendar editorial.
Am scris acest articol pentru ca am observat doua reactii la fel de gresite in piata: panica („trebuie sa punem eticheta pe tot!”) si nepasarea („noi oricum avem redactori, nu ne priveste”). Adevarul, ca de obicei, e la mijloc si sta in detalii.
Regula si exceptia care conteaza cu adevarat
Articolul 50(4) spune asa: daca publici text generat sau manipulat cu AI cu scopul de a informa publicul pe teme de interes public, trebuie sa dezvalui ca textul e generat artificial.
Apoi vine exceptia de care depinde toata industria de presa: obligatia nu se aplica atunci cand continutul a trecut printr-un proces de verificare umana sau control editorial si o persoana fizica sau juridica isi asuma responsabilitatea editoriala pentru publicare.
O redactie normala citeste asta si rasufla usurata. Prea devreme. Draftul Ghidului Comisiei Europene privind obligatiile de transparenta, publicat spre consultare in mai 2026, interpreteaza exceptia restrictiv: verificarea umana trebuie sa fie o examinare de substanta a continutului, facuta de oameni cu competenta relevanta si judecata profesionala. Versiunea finala a ghidului e asteptata inainte de 2 august, dar directia interpretarii e deja clara. Corectura, spell-check-ul si un „ok, publica” dat pe fuga nu se califica. Iar Codul de bune practici pentru marcarea si etichetarea continutului AI — publicat in forma finala in iunie 2026 — cere ca cine invoca exceptia sa aiba proceduri documentate care dovedesc supravegherea umana. Atasez si aici codul de bune practici de mai sus:
Cu alte cuvinte: exceptia editoriala nu e o stampila pe care o ai din oficiu pentru ca esti ziar. E un proces pe care trebuie sa-l poti arata.
Vestea buna pentru publisherii adevarati: Codul prevede ca furnizorii de servicii media aflati sub European Media Freedom Act (Regulamentul 2024/1083) pot aplica procedurile si standardele profesionale existente. Daca ai o redactie functionala, cu editori care chiar editeaza, nu trebuie sa inventezi nimic nou. Trebuie doar sa documentezi ce faci deja: cine verifica, ce inseamna verificare de fond, cine semneaza.
Stirile preluate si rescrise cu AI — cazul pe care il vor trai toate redactiile
Sa vorbim despre scenariul real din 2026, nu despre cel teoretic. Putine redactii genereaza stiri „de la zero” cu AI. Foarte multe, in schimb, preiau: de la agentii, de la competitori, de la site-urile din „propria curte”, din comunicate — si folosesc AI ca sa rescrie rapid. Uneori la nivel de organizatie, ca flux asumat. Alteori la nivel individual, pentru ca jurnalistul cauta si el sa-si eficientizeze munca… si nu-l poti condamna.
Legea nu face diferenta care ne-ar conveni. Articolul 50(4) acopera textul generat sau manipulat de AI — iar o stire rescrisa cu AI e text manipulat de AI, publicat pentru informarea publicului. Intra in scop din prima. Ghidul Comisiei scoate din discutie doar functiile pur auxiliare: corectura gramaticala si editarea standard care nu altereaza substantial continutul si semantica lui. O rescriere integrala nu e functie auxiliara, e regenerarea completa a expresiei. Deci fluxul „preluam si rescriem cu AI” are exact doua iesiri legale: ori eticheta, ori procesul editorial documentat care activeaza exceptia.
Partea de nivel individual e cea mai delicata si merita spusa raspicat: obligatia legala apartine organizatiei care publica, nu jurnalistului care a folosit tool-ul. Dar cand un jurnalist foloseste AI fara ca redactia sa stie, redactia isi asuma responsabilitate editoriala pentru un text despre care nu stie ca e AI — si nu mai poate documenta nimic. Uzul nedeclarat nu muta problema pe angajat; sapa exact sub apararea legala a angajatorului. De aceea prima masura practica pentru orice echipa nu e eticheta, ci politica interna de declarare: ce tool s-a folosit, pe ce etapa, la ce material. Nu ca instrument de control, ci pentru ca exceptia editoriala e o constructie probatorie — exista doar in masura in care o poti dovedi.
Si inca un lucru, ca sa nu ne mintim frumos: AI Act-ul reglementeaza doar transparenta acestei practici, nu si legitimitatea ei. Preluarea sistematica a muncii altora ramane o problema separata — dreptul conex al editorilor de presa din Directiva DSM, articolul 15 exista tocmai pentru asta, iar rescrierea cu AI „suficient de diferita” nu o rezolva, doar o cosmetizeaza.
Textul manipulat cu AI are exceptie. Imaginile nu.
Aici pica multi. Exceptia editoriala e doar pentru text. Pentru imagini, audio si video care constituie deepfake — continut generat sau manipulat care seamana cu persoane, obiecte, locuri sau evenimente reale si ar parea autentic — dezvaluirea e obligatorie, fara exceptii pentru actul editorial.
Ce nu e deepfake, conform ghidului: continutul evident fantastic sau imposibil fizic. Dragonul din ilustratia articolului tau despre gaming nu are nevoie de eticheta. Imaginea fotorealista „de la locul accidentului” generata in Midjourney — da. Si nu oricum: eticheta trebuie sa fie clara si distincta. Un rand gri in footer, un watermark abia vizibil sau o mentiune ingropata in termeni si conditii nu satisfac cerinta. Codul vine si cu un set de iconite UE standardizate in anexa, ca sa nu-si inventeze fiecare site propriul limbaj vizual.
Un detaliu tehnic pe care il vad ignorat peste tot: tool-urile AI incep sa injecteze marcaje machine-readable (C2PA si similare) in fisiere, pentru ca asta e obligatia furnizorilor de modele. Daca pipeline-ul tau de imagini stripeaza metadatele la optimizare — si aproape toate pipeline-urile de imagini fac exact asta — s-ar putea sa distrugi involuntar dovada de provenienta. Verificati-va CDN-ul si pluginurile de compresie inainte de august.
De ce platformele te vor pedepsi inaintea autoritatilor
Partea care mi se pare cel mai putin inteleasa: enforcement-ul real nu va veni, cel putin la inceput, de la o autoritate cu amenda in mana. Va veni de la platforme.
Ghidul Comisiei clarifica un lucru cu consecinte mari: un deepfake neetichetat poate constitui „continut ilegal” in sensul DSA — Regulamentul 2022/2065 prin simpla neconformare cu Articolul 50. Adica Google, Meta si TikTok capata temei legal sa demoteze sau sa elimine continutul tau neconform. Pentru un publisher care traieste din Discover si din social, asta doare mult mai repede si mai tare decat orice proces. Distributia e noul mecanism de control.
Celelalte piese din puzzle
AI Act-ul e piesa centrala, dar nu singura. Pe scurt, ce mai atinge un publisher care lucreaza cu AI:
Opt-out-ul de la text and data mining
Directiva DSM, articolul 4 Poti rezerva drepturile impotriva folosirii arhivei tale la antrenarea modelelor AI, prin mijloace machine-readable. De aici tot valul de GPTBot si Google-Extended blocate in robots.txt. Pentru un site cu arhiva de 20 de ani, asta nu e compliance, e decizie de business: iti tii continutul ca parghie de licentiere sau il lasi liber?
Dreptul conex al editorilor de presa
Directiva DSM, articolul 15 Baza legala pentru negocierile de licentiere cu companiile AI. Parghia ofensiva, nu defensiva.
GDPR
GDPR — Regulamentul 2016/679 — cand AI-ul halucineaza ceva despre o persoana reala, nu ai doar o eroare editoriala, ai date personale inexacte (principiul exactitatii, articolul 5). Pentru publicatiile care scriu constant despre oameni, riscul e cat se poate de concret.
Autori fictivi cu poze generate si biografii inventate
Directiva practicilor comerciale neloiale, 2005/29/CE — autori fictivi cu poze generate si biografii inventate, „testari” care n-au existat, impresii false de autenticitate. Aici nu te prinde AI Act-ul, te prinde legislatia de consum. Si, apropo, te prinde si cititorul, care iarta greu.
Drepturile de autor
Mai e un unghi la care putina lume se gandeste: eticheta pe care o alegi are consecinte de proprietate intelectuala. Un continut marcat integral generat de AI semnaleaza public ca ii lipseste contributia creativa umana — ceea ce, in logica europeana a dreptului de autor, poate insemna ca nu beneficiaza de protectie si poate fi preluat liber de concurenta. Formularea si documentarea contributiei umane nu sunt doar transparenta, sunt strategie.
Ce as face pana pe 2 august
Daca administrezi un site de stiri sau de continut, lista mea scurta arata asa:
- inventariaza unde intra AI in fluxul de productie, pe fiecare tip de continut — inclusiv, mai ales, uzul individual nedeclarat.
- Scrie procedura de verificare editoriala — cine, ce, cum se documenteaza — ca sa te poti baza pe exceptie cu acte in regula, nu cu declaratii.
- Separa regimul imaginilor de cel al textului, pentru ca au reguli diferite.
- Verifica-ti pipeline-ul tehnic sa nu distruga metadatele de provenienta. Si decide-ti pozitia privind rezervarea drepturilor pentru extragerea de text și date (TDM) inainte sa o decida altii pentru tine.
Deci ce intrebari se pun in perioada asta?
Stirile preluate de la agentii sau competitori si rescrise cu AI trebuie etichetate?
Da, in principiu — rescrierea cu AI inseamna text „manipulat” de AI in sensul Articolului 50(4), iar o stire e prin definitie informare pe interes public.
Scapi de eticheta doar daca textul rescris trece printr-o verificare umana de substanta si cineva isi asuma responsabilitatea editoriala, cu proces documentat. Corectura si editarea standard nu declanseaza obligatia, dar nici nu acopera o rescriere integrala. Textul legal: Regulamentul 2024/1689, Art. 50; interpretarea: Ghidul Comisiei.
E obligatoriu sa marchez si continutul generat partial cu AI, sau doar pe cel integral?
Legea nu stabileste praguri procentuale, iar distinctia formala intre «fully AI-generated» si «AI-assisted» a fost eliminata incepand cu al doilea draft, nefiind inclusa in versiunea finala a Codului de bune practici. Testul are trei intrebari:
- (1) e text generat sau manipulat de AI, dincolo de functie de asistenta?
- (2) e publicat pentru informarea publicului pe interes public? (
- 3) a trecut prin review editorial documentat, cu responsabilitate asumata? Daca raspunsul la primele doua e da si la a treia e nu — eticheta e obligatorie, indiferent de procentul de AI.
Daca un jurnalist foloseste AI pe cont propriu, fara stirea redactiei, cine raspunde?
Obligatia de transparenta apartine organizatiei care publica (deployerul), nu jurnalistului.
Problema e alta: exceptia editoriala cere dovada ca textul AI a fost verificat de un om — iar redactia nu poate dovedi verificarea unui uz AI despre care nu stie.
Uzul individual nedeclarat nu muta raspunderea, ci lasa organizatia fara aparare. Solutia e o politica interna de declarare a uzului AI, nu interdictia.
Continutul rescris cu AI afecteaza vizibilitatea in Google Discover si Google News?
Da, dar nu din cauza legii — din cauza calitatii.
Politicile Google nu penalizeaza continutul AI in sine, ci continutul fara valoare adaugata produs la scara („scaled content abuse”), iar agregarea cu rescriere AI e profilul clasic al acestei categorii: zero reportaj original, zero informatie noua fata de sursa. Update-urile din 2026 au lovit exact acest tipar. Concluzia utila: acelasi lucru care te apara legal — interventia umana de substanta — e si ce te tine in Discover. Referinta oficiala: politica Google privind spam-ul, sectiunea scaled content abuse.
Eticheta „generat cu AI” imi scade traficul din Google?
Nu exista nicio dovada ca Google demoteaza continutul etichetat conform legii. Pozitia oficiala Google e ca evalueaza calitatea continutului, nu metoda de productie. Etichetarea e obligatie legala; performanta in cautare e o discutie separata, care se castiga prin valoare, nu prin ascunderea provenientei.
Imaginile generate cu AI din articole trebuie etichetate intotdeauna?
Doar cele care constituie deepfake: continut fotorealist care seamana cu persoane, locuri sau evenimente reale si ar putea parea autentic. Ilustratiile evident stilizate sau fantastice nu intra. Pentru deepfake nu exista exceptie editoriala, iar eticheta trebuie sa fie clara si vizibila — nu in footer, nu in termeni si conditii. Detalii si iconitele UE standardizate: Codul de bune practici.
De unde citesc textele oficiale, in romana?
Toate actele sunt pe EUR-Lex, cu versiuni oficiale in romana: AI Act (2024/1689), DSA (2022/2065), EMFA (2024/1083), Directiva DSM (2019/790), GDPR (2016/679). Documentele de implementare (ghid, cod de bune practici) sunt pe portalul Comisiei.
Un ultim gand, ca sa nu se amestece lucrurile: conformitatea legala si SEO-ul sunt doua discipline diferite, cu logici diferite. Un articol scris cu AI si editat serios poate fi impecabil si pentru cititor, si pentru Google, si pentru lege — dar fiecare dintre cele trei il judeca dupa alte criterii. Cine le trateaza ca pe una singura va gresi la toate trei.